sábado, 10 de enero de 2015

Toate persoanele sunt indivizi, dar nu toti indivizii sunt persoane.

URGII, PROVOCATE DE OAMENI

Desi vroiam sa vorbesc de foarte mult timp despre diferenta dintre "individ" si "persoana" iata ca greu am gasit un pic de timp sa-i aloc.
Ieri (parca) 8 ian 2014 atentatul de la Paris a rasturnat lumea (si-asa rasturnata) cu fundul-fundurilor, in sus. Prin ploaia de informatie care a curs, mi-a atras atentia unei postari in "face" pe "peretele" cuiva (Lili Craciun - Cand nu poti fi alaturi de Charlie) si am vrut sa compart, dar cand sa scriu despre "persoana", nu m-am indurat sa scriu fara acele (ale mele) "trimiteri la index" numite azi (in era internetului "linkuri".

Lucrurile care mi-a luat (mai intai) ochii de am vrut sa compart de la acest post (si nu de la altul) au fost fotografia (anexata mai jos) si "motto"-ul urmator:

”Libertatea de exprimare nu are legătură doar cu ce vă place vouă să vedeți și auziți, ci, mai ales, cu ce NU VĂ PLACE să vedeți și auziți!” – Ovidiu Neacșu

Afirmatia "Cine nu este de o parte, este de cealalta parte", va ramane adevarata cat Lumea, chiar daca avem amintiri urate despre folosirea acelui "Cine nu e cu mine, e impotriva mea". 
Intamplarile din Franta ne pun in fata alegerii a "una din doua" (aici nu exista "jumatatea de masura): situarea de partea "argumentului fortei" sau situarea de partea "fortei argumentului". 
Insulta, oricat ar fi de insulta, nu iese (totusi) din conceptul "forta argumentului".

Si-acum sa trec la "post"-ul meu.

Incurcate mai sunt caile Vietii.
Sunt lucruri in fata carora rămai . . . fara cuvinte. Mare parte a dramei umane vine si din aceea ca "ignoranta" este "plantă spontană" in timp ce "cunoasterea" (fructul lui "a sti") este plantă de cultură.


Omul este ori "homo politico" ori, este doar "homo".
"Homo politico" si "persona" sunt "cuvinte omonime", in timp ce "homo" este omonim al cuvantului "individ".
Indivizi suntem, de forma automată (prin nastere) toti cei ce apartinem speciei umane, dar "personas" (persoane) sunt doar acei indivizi care prin auto-cultivare se cresc (unde "crescut" are acelasi sens ca in crosetat) la nivel de persoana.

"Cunoasterea" este un fel de "drodie".
Individul esta un fel de "turtă" (azima) in timp ce, "persoana" este o paine (mai putin, sau mai bine crescută, depinzand de cantitatea de drojdie ce si-a auto-incorporat-o). Poate ca gradul ca persoana creste pana acolo incat putem analoga individul cu ceea ce noi romanii cunoastem dret . . . "cozonac"
Asa, ca norma generala o persoana se poate recunoaste pe ea insasi daca este (sau nu) persoana, daca este acel individ care avand  impliniti 18 ani la momentul cand citeste aceste cuvinte, are deja
 incorporata in a lui cunoastere (si prin asta in al sau crez) "Declaratia Universala a Drepturilor Omului".

Pot fi bineinteles si indivizi "buni ca painea calda", dupa cum si persoana "reci, ca gheata".
Dar ceea ce  zic eu ca face cel mai bine diferenta, este ca indivizi care sa omoare alti indivizi sau persoane, sunt, dar persoana care sa omoare indivizi sau persoane, nu exista.

De ce nu exista?
Pai hai sa explic altfel. "Persoana" este omonimul a ceea limbajul popular denumea "om intreg"
"Intreg" nu inseamna altceva decat "100%" (si 100%  ni-l reprezentam cel mai usor printr-un "cerc".

("Santier in lucru. Va urma)

No hay comentarios:

Publicar un comentario